Protocol
Cum poți schimba lumea când nu te schimbi pe tine? Crezi că tu ești elementul indispensabil din viața unora, dar nu cunoști definiția sufletului nemuritor.
În zadar deții puterea rațiunii când ți-e teamă de sensul figurat. Degeaba ai descifrat ordinea cosmică când nu ești o stea. Dar ai impresia că rămâi o supernovă. Poate că ai fost însă deja ți-ai radiat toată strălucirea. Eu continui să port coroana boreală în timp ce imaginea ta se șterge.
Înger prietenos, de ce te-ai risipit dăunător? Când ai decis să îți eclipsezi frumusețea pentru un apus mistuitor?Erai un astru ce zâmbea, lumina plină de farmec o purtai și, totuși, tu ai ales să te îndrepți spre filozofie.
Acum trăiești doar în realitatea abstractă, fiind o entitate discretă ce a dispărut la fel ca un vis.
Cum este să vorbești fără să te faci auzit? M-ai făcut să cred în magie, în vigoarea dorințelor. Felicitări! Ai trecut testul de rezistență! Te refaci din propria cenușă și continui să mă bântui.
Eu? La fel ca până acum, te privesc disprețuitor, spunându-ți cu sinceritate...Ai rămas un simplu ecou!
Explicație
În timp ce încerci să cucerești Universul, renunțând la viața de stea, ajungi să te distrugi, iar noi rămânem doar cu imaginea exploziei unei supernove, fără să înțelegem mesajul. Poate că te renaști într-o altă dimensiune, dar, pentru cei de aici, rămâi o simplă voce care, deși și-a dorit, nu s-a făcut auzită. Ai decis să stăpânești totul, uitând să zâmbești, eu ajungând să îți scriu testamentul.