It’s raining

   Am fost conștientă încă de la început, dar am preferat să scufund realitatea în umbră de fiecare dată când am refuzat să port acea amintire.

   Am descoperit că sentimentele vin în valuri, iar acum înot spre larg. Nu mă opun curentului, ci mă contopesc cu el, devenind cel mai spontan flux. N-am putut rămâne pe mal, știind că va începe furtuna. Mă las copleșită de cerul senin, însă tunetele amenințătoare sunt cele care mă provoacă. Mereu am fost atrasă de ceea ce stârnește o avalanșă, datorită spiritului meu liber ce ascultă ploaia.

   Uneori o aud și când se oprește, dat fiind că norii nu dispar. Mă concentrez asupra unei imagini blurate, deși obișnuiam să tind spre claritate.

   Nu puterea vântului a fost cea care mi-a trezit dubiile, ci direcția sa. Niciodată n-am înțeles ce intenții are, așa că nici acum nu știu unde voi ajunge.

   Prefer să-mi ofer lacrimile oceanului decât unei persoane care nu le merită. Ce arată perfect se oprește brusc, însă ceea ce se trăiește cu adevărat are un impact mai puternic față de cel al simplei existențe.

   În final, fiecare floare îmi amintește de ce ploaia este esențială.