Invidia, una dintre problemele societății

Cum ar fi fost viața dacă eram doar niște elemente chimice din grupele principale??

Ce ar fi însemnat fericirea atunci? Am fi vrut doar să avem configurație stabilă de dublet, respectiv de octet?

 În acest caz, cu siguranță eram geloși pe gazele inerte! Dar dacă ne gândeam la faptul că ele sunt așa doar pentru că nu știu să iubească, preferând să stea singure, această invidie ar fi fost doar un joc murdar, în care câștigătorii erau cei care voiau să fie pe cont propriu.

 Eu una aș fi luptat pentru fericire, găsind o metodă indiferent de situație! Chiar dacă aș fi un compus ionic sau molecular,aș fi avut prieteni adevărați, alegându-i cu ajutorul rațiunii, dar și a inimii. Am fi avut aspirații comune, iar acest lucru ne-ar fi ajutat să ne atingem scopurile și să nu ne lăsăm baltă niciodată!

 Uneori, simțim nevoia de a ne refugia în gândurile noastre, să fim singuri la fel ca inertele. Asta nu înseamnă că suntem perfecți, ci doar că avem prea multe pe cap și trebuie să le sedimentăm.

Nu trebuie să criticăm pe nimeni! Chiar dacă nu înțelegem o persoană, nu înseamnă că ne este "inferioară", ci doar că are o altă perspectivă. Într-adevăr, avem momente în care nu ne putem înțelege pe noi, dar pe altcineva?

Cu toții suntem diferiți, deși avem același scop: de a fi fericiți, unii putând să ajungă mai ușor la capătul misiunii, iar alții mai greu! Însă nu trebuie să îi invidiem pe cei care au reușit deja, ci doar să le urmăm exemplul!