Ce faci?
Și nu vorbesc numai despre interogația cu care deschidem conversația, ci despre răspunsul care a e un sens larg, incomensurabil.
Știu, știu, iar mă complic, dar heei, runda mea, regulile mele. Apoi schimbăm concepțiile și ajungem la un punct comun. Important e să fim pe plus.
Ce faci acolo? Iar îți asculți umbra care te sfidează? Chiar nu vezi cum îți absoarbe toată energia pentru ce...o cană de cafea? Și nici măcar nu are nucșoară sau scorțișoară! Nu-mi spune! Ai uitat. Condimentele sunt presărate numai peste trecutul tău. Inutil! Dar tu te macini mai rău decât boabele acestei băuturi cu care te predai unei...umbre.
Ea? Vinovată! Tu? Acuzat! Săraca, doar caută ceva ce nu găsește, însă cineva prelungește răul. Măcar întinde-i toată tava și scapi! Évidemment! Nu mă rezum la o singură variantă, iți mai dau una: gândește-te la viitor! Ce faci? Te ascunzi? Din nou? Cum crezi că vei face primul pas spre progres dacă continui așa?
Eu însă am decis să accept. Nu știu unde voi ajunge, dar măcar nu stau pe loc. Ce-i asta? Strategia!
Oare sunt astronaut? Cum pot să găsesc racheta când sunt prinsă printre milioane de comete care mă au drept țintă? Mă voi întoarce vreodată când habar n-am cum ies din această galaxie a imaginației? Așa. Râzi! Vorbesc cu extratereștrii, dar ei reprezintă viitorul. Nu uita! Umbra ta e din trecut. Mai e cazul să comparăm?
Da, admit, sunt o scriitoare care explorează toate aceste stele, nimic mai mult, dar măcar știu ce fac. Tu știi?
Oare sunt astronaut? Cum pot să găsesc racheta când sunt prinsă printre milioane de comete care mă au drept țintă? Mă voi întoarce vreodată când habar n-am cum ies din această galaxie a imaginației? Așa. Râzi! Vorbesc cu extratereștrii, dar ei reprezintă viitorul. Nu uita! Umbra ta e din trecut. Mai e cazul să comparăm?
Da, admit, sunt o scriitoare care explorează toate aceste stele, nimic mai mult, dar măcar știu ce fac. Tu știi?