Capitolul următor

   Trăiești pentru a crea o imagine în care nici tu nu crezi, pentru a arăta cine vrei să fii, nu cine ești, alergi după impresii, uitând că singura părere care contează de fapt este a ta.

   Ce reprezintă pentru tine validările multiple? De ce le cauți oriunde privești? Nu poți să evoluezi dacă nu primești feedback după feedback, sau pur și simplu tu ești persoana care nu poate să ofere unul stabil?

   Reverși lipsa echilibrului asupra sentimentelor pătimitoare, căutând vinovatul când singura problemă ești tu. Îți sfidezi următorul capitol când nu l-ai terminat pe cel precedent.

   Haosul nu te antrenează, ci te deconspiră, până ajungi să te degradezi. Expui impecabilitatea, dar undeva departe nu te regăsești, nu înțelegi motivul pentru care acționezi. În acel punct sensibil pe care doar tu îl cunoști, nu te mai rătăcești printre aprecieri, ci te pierzi pe tine însuți.

   Negi, te aperi, manipulezi, ascunzi realitatea din care nu poți să evadezi, ajungând să înțelegi că există cineva pe care nu îl poți minți: acela ești tu.

   De aceea suntem diferiți: eu îmi extind Universul, în timp ce tu ți-l limitezi. Nu spun că nu greșesc, chiar o fac destul de des, dar nici tu nu vei fi niciodată potrivit pentru a-mi da lecții. Nu poți să mă critici, fiindcă nu ești perfect, așa cum te vezi.

   Eu îmi asum, tu cedezi, încrederea vine intrinsec, fapt descoperit când am decis să mă maturizez.