Suntem tentați să credem că perfecțiunea trebuie să fie primul obiectiv de pe lista noastră de dorințe.
Ne vedem reflexia în oglinda din dormitor, iar zâmbetul ne dispare de pe față. Uităm să ne bucurăm de ziua care ne bate la ușă, o zi în care puteam să facem un pas mărunt spre înalt. Iar chipurile luminoase...

Când totul pare că a prins, în sfârșit, un sens, căpătând conturul pe care îl căutam pe baza indiciilor indescifrabile apare acel amănunt uitat, sau, pur și simplu, o nouă misiune.

Dar e imposibil! Tot ce putem face e să reflectăm asupra acelor clipe, asupra efemerității ființei umane.
Cândva, singurul lucru pe care îl voiam era să ne bucurăm de fiecare secundă trăită, lumina zilei stârnindu-ne tot felul de idei pe care numai un copil le poate avea.
Și totul până când am căutat pentru prima dată în DEX...

Dacă tot ce vrei să faci constă în a-ți înșira sentimentele pe hârtia albă ca laptele, preferând să lupți ca un războinic singuratic, atunci măcar fă tot posibilul să câștigi!

De ce tânjim după atenție, după lucruri care nici măcar nu ne fac fericiți, dar care ne ajută să părem "superiori"? Ce e cu această mentalitate?Cum ar fi fost viața dacă eram doar niște elemente chimice din grupele principale??Ce ar fi însemnat fericirea atunci? Am fi vrut doar să avem configurație stabilă de dublet, respectiv de octet? În acest...